Despre liberul arbitru

Citeam cu pasiune Descartes şi parcursesem câteva capitole din cartea sa Texte fundamentale. Ideile clare şi distincte focalizau efortul filosofului şi aveau ca sursă gândirea, mijloc ce deţinea o autoritate puţin contestată de a produce cunoştinţe adevărate. Elogiul raţiunii era evident, iar rigoarea cu care îşi propunea anumite reguli de urmat părea impresionantă. Găseam în acea carte mai mult decât o filosofie – era o învăţătură…

Dintr-un soi de respect faţă de filosof, am încercat un exerciţiu de reevaluare a unor idei, pe care le adoptasem până atunci drept adevărate. Mă preocupa încă problema liberului arbitru pe fondul interacţiunii cu A. Schopenhauer, căruia nu voiam de fel să-i dau dreptate. Şi m-am gândit că era un moment potrivit…

În primul rând, am pornit de la faptul că, pentru a fi lege, doctrina liberului arbitru trebuie să se aplice tuturor oamenilor, deci trebuie să aibă o generalitate absolută, astfel încât să nu se găsească nici măcar un singur caz în care ea să nu fie valabilă. Un aspect l-am găsit mai puţin cercetat şi în acelaşi timp incitant: Primul om şi liberul arbitru.

Cartea I a Bibliei spune că Adam a fost pedepsit pentru că a încălcat porunca divină, iar teoria liberului arbitru plasează responsabilitatea în sfera umanului. Dacă teoria îşi rezervă dreptul generalităţii, atunci ea se aplică în cazul Primului om la fel ca tuturor. Deci, dacă Adam a fost pedepsit, înseamnă că a fost responsabil, căci potrivit celor argumentate mai sus, doar posesia capacităţii alegerii binelui sau răului putea întemeia finalitatea nefericită a acţiunii sale.

Prin urmare, dacă Primul om era însufleţit cu liber arbitru şi acesta însemna capacitatea de a alege responsabil între bine şi rău, cum se explică transformările ulterioare actului de păcat? Mai precis, dacă înaintea căderii, omul avea conştiinţa  binelui şi răului, neputând fi altfel, deoarece pedeapsa nu ar fi fost întemeiată, ce însemna Pomul cunoştinţei binelui şi răului? Un element important este acela că moartea însoţeşte ,,Pomul liberului arbitru”, pe când liberul arbitru iniţial nu-i aduce niciun prejudiciu. Nu putem nega conştiinţa alegerii deoarece invalidăm teoria dar nici nu putem presupune că acest Pom avea acelaşi înţeles cu liberul arbitru…

Putem formula în continuare câteva întrebări care să cuprindă mai precis viziunea noastră: