La început, Şoaptei îi crescuseră primele degete. Corzile formau un trup împreună, într-o nuntă din care lipseau preoţii şi miresele. Ea va fi doar, deşi totul se desfăşura ca şi când ar fi fost o logodnă. Deodată, Şoapta a întâlnit pământul şi, făcută glas, a coborât în geneze, ca dincolo de lume să ia formă. Întoarsă în sine, la umbra fiinţei, nu ştia că în adânc e… D u m i n i c ă. Se lepădase de margini şi trăia liturghia ca pe întrupare. Ea era un fel de cer şi un fel de mare, infern şi anotimp, aşteptare şi despărţire. La Răspântii îmi va fi fost soţie…
» citește online [răspântii - ioan petru șincai]
» cd » Ipostasuri .01 » Bat clopote .02 » Dumnezeu de lut .03 » Înviere .04 » Cuvânt necuvânt .05 » Silogism ontologic .06 » Chemare .07 » Coboară Doamne! .08



16 noiembrie 2011 cnsh aviz IŞJ Gorj 6840 / 09.08.2011
Lasă un comentariu
Feed-ul pentru comentariile acestui articol